Lumea intrată în sezonul revoltelor violente, deschise și iconoclaste

Așa cum era firesc și de așteptat, manifestațiile dublate de confruntări în campusurile marilor universități americane au evoluat rapid de la nivelul confruntărilor între tabăra majoritară a pro-palestinienilor și grupurile de studenți și simpatizanți pro-israelieni înspre o situație de criză extinsă care a determinat neobișnuitul apel al primăriilor din marile orașe și al administrației universităților de învățământ care au cerut și au obținut intervenția unităților speciale de poliție pentru evacuarea și arestarea manifestanților.

În paralel, așa cum era ușor de prevăzut, manifestații similare au loc chiar în acest moment în universități și campusuri din Europa occidentală și lucrurile sunt departe sau chiar foarte departe de a fi considerate ca rezolvate. Normal, din moment ce situația de criză a fost într-adevăr atât de profundă încât politicienii au transformat-o în temă de campanie electorală, preluată imediat atât de Trump cât și de Biden. Președintele în exercițiu a afirmat că ordinea „trebuie să triumfe” chiar dacă, în paralel, a estimat că este un apărător al „libertății de exprimare: „Nu suntem o națiune care reduce oamenii la tăcere”, dar ”antisemitismul nu-și are locul în campusurile universitare”.

Joe Biden FOTO EPA EFE

Până atunci, cam așa arată situația, cam albastră și profund îngrijorătoare deoarece trimite un semnal extrem de clar despre cum pot evolua lucrurile  în cazul unor contestații (foarte previzibile) a rezultatelor alegerilor prezidențiale. Și, ca un adaus moralmente necesar, vă rog să citiți și protestul colegilor de la Reporteri fără frontiere împotriva arestării unor ziariști care își făceau meseria, prezentând modul în care decurgea intervenția dură a trupelor speciale împotriva protestatarilor care se blocaseră în campusurile și clădirile a zeci de mari universități din SUA, atât private cât și de stat.

Dar observatorii scenei internaționale sunt foarte atenți la o dezvoltare spectaculoasă care începe în Turcia și poate schimba, amplifica sau modifica nu numai situația din Orientul Apropiat ci întregul echilibru forțe pe plan intențional.

În acest context, să vedem ce-a decis Erdogan.

Primul anunț care a provocat o importantă undă de șoc pe plan mondial este cel privind faptul că Turcia se alătură oficial demersului inițiat de Africa de Sud care a inițiat declanșarea unei proceduri juridice la Curtea Internațională de Justiție (ICJ), acuzând Israelul de genocid.

Contextul este foarte sensibil deoarece, în paralel, britanicul Kharim Khan (foto), procurorul general al Curții Penale Internaționale (instituție separată de ICJ, dar ambele cu sediul la Haga), este posibil să anunțe foarte curând emiterea unor mandate internaționale de arestare (ac pentru Vladimir Putin) pe numele unora dintre înalții oficiali israelieni, pe lista care circulă pe mai multe surse figurând Primul Ministru Netanyahu, ministrul apărării Yoav Gallant precum și șeful armatei, Gen.lt. Herzi Halevi. Reacția israelienilor este furibundă, a americanilor este la fel sprijinindu-și aliații, astfel încât încep să curgă amenințări directe la adresa magistraților din ICC care cer să nu se mai exercite asupra lor presiuni și acțiuni de intimidare. Iată comunicatul oficial:

Dar nu este totul. Turcia anunță blocarea oricărei acțiuni comerciale sau a relațiilor în domeniu cu Israelui. Un gest echivalent cu un ultimatum? Poate, dar mai degrabă un semn că Turcia își continuă în liniște demersul său de a se constitui efectiv ca lider de grup ăentru obținerea unor soluții pentru cauze mai generale care agită Orientul Apropiat, ca țară cxare se afirmă a fi ilsamică moderată și cu intenții pacifiste. Desigur, cu excepția terenului rfeprezentat de acțiunile sale armate pentru eradicarea terorismului, odinioarăp condamnate drept nedemocratice, acum beneficiind de înalta apreciere a Finlandei și Suediei, printre alții.

A ghicit Erdogan că Occidentul se află în dubii strategice profunde determinate de viitorul de tip Biden sau Erdogan, cu perspective năucitoare pentru securitatea părții noastre de lume? Posibil, atâta timp cât răspunsul de securitate al Europei este cel dat de Macron care fâlfâie continuu, cam singur, stindardul unei mobilizări pentru o eventuală ofensivă terestră cu soldați europeni în Ucraina, perspectivă care ar însemna deschiderea celui De-al Treilea Război Mondial. Și care, fiindcă deja se analizează diverse scenarii, dat fiind că Turcia își folosește și își va utiliza în continuare dreptul de a interzice deplasarea de nave militare prin Strâmtori, va însemna deplasarea trupelor, majoritr, pe trasee terestre prin România și Polonia, eventual, în anumite condiții, dacă Ungaria și Serbia vor permite, cu o linie suplimentară de tranzit de trupe venind pe Dunăre.

Foarte complicate scenarii în care, cel puțin în aceste zile, toată lumea pare să joace nu numai alianțele prezente, ci cele care se vor cponstitui în viitor, cu partiucipanți tradiționali sau adăugând, în funcție de circumstanțe, unele țări noi cu pretenții justificate la un status upgrade. Și Turcia?

Depinde de cine, cum și ce garanții va rescrie harta actuală a Orientului Apropiat oferind cuiva calitatea de operator principal de securitate. Dar cui?